Mi-am propus, dar nu imi iese. Ma chinui sa postez o noua stire trasnita, dar nu mi se leaga si pace. De ce? Sincer, m-a tulburat vestea cum ca Florin Zamfirescu a vrut sa verifice daca
mourir c'est partir un peu...
But who the hmm... a fost Zamfirescu? Pai, eu ii ziceam sefu', Florin, Zamphy sau ADP (o abreviere provenita de la o asertiune de-a lui: "
Animalul
De
Presa din mine imi spune ca..."). Pentru amatorii de detalii exista Google.
In fine, am lucrat niste ani cu el. Vreau sa zic multi. Adica suficienti cat sa ne bucuram, sa ne temem, sa speram si sa ne intristam impreuna. Au fost si vremuri in care am considerat ca celalat greseste, nu zic nu. Vreau sa spun ca ne-am facut si reprosuri. Asta e, reprosurile fac parte din viata, na... Dar, trebuie sa recunosc, ne-am facut si favoruri. Iar ale lui fata de mine au fost mai mari decat cele pe care am putut eu sa i le fac.
Tragand linie si adunand, nu pot sa ajung decat la o singura concluzie: chiar mi-a facut placere!
Pe bune, coane Zamfirescule, lucrand cu tine am avut placerea de a avea de a face cu un deschizator de drumuri. Si, Dumnezeu sa te odihneasca, ai deschis drumuri pana la capat. Ca de pilda, ai fost primul care a spart gheatza la un capitol neprevazut. Adica ai fost primul care a oferit unei generatii din media ocazia de a se reintalni pentru simplul motiv ca unul de-al lor a plecat putin.
Na ca ti-a iesit si asta, coane. Sa ai parte de lumina, de multa lumina!
