24 ianuarie 2009

Despre necesitatea unui manual al hotului incepator


Ca unul ce are scuza de a lucra intr-o editura, chiar imi permit sa cred ca este absolut necesar un manual pentru hotii incepatori. Vreau sa zic unul pe bune si nu unul facut la misto, precum cel din stirea Jaful pe intelesul tuturor (mai putin al unora).

Si nu fac o asfel de afirmatie de pomana, ci in urma lecturii unei stiri pescuite de pe Reuters-ul britanic. Concret, un hot debutant a fost prins pentru ca, la un control de rutina, a mintit in ceea ce priveste adresa. Mai exact, hotul de 18 ani a afirmat ca locuieste la o adresa anterioara, nu la cea actuala. El s-a mutat de la adresa declarata, dar in locul lui a ajuns sa locuiasca un politist!

Tanarul infractor putea sa spuna orice alta adresa, mai putin aceea! Eventual se putea gandi ca, intr-un orasel de numai 30.000 de locuitori, trebuie sa iti faci bine temele inainte de a declara un domiciliu fals.

Acum intelegeti de ce ar fi necesar un manual serios in domeniu?

23 ianuarie 2009

A facut-o cu nevasta in mijlocul terenului de fotbal, cu nocturna aprinsa!


Daca aveti fantezii privitoare la locul faptei, sunteti normali. Nu conteaza ca este vorba despre lift, cabina telefonica sau chioscul fanfarei. E o fantezie si gata! Probleme pot sa apara daca va puneti in practica fantezii mai putin comune si se afla.

Spre ghinionul lui, exact asta a patit fotbalistul croat Dino Drpic. Despre el s-a aflat ca a facut sex cu iubita lui sotie (Nives Celzijus, de profesie fotomodel) fix in mijocul terenului de fotbal. Acum, nu ca nu le-ar fi priit gazonul. Partea proasta e ca internationalul croat a mai si avut damblaua de a o comite cu nocturna aprinsa. Drept pentru care a si facut toate aranjamentele necesare pentru asta.

Evident, o asemenea intamplare, ce a putut avea loc numai cu ajutorul electricienilor de la stadion, nu avea cum sa nu rasufle. Si povestea a pocnit in presa mai ceva ca pop corn-ul, ajungand pana pe Metro UK, de unde am si preluat stirea.

Trecand peste faptul ca Dino Drpic a fost nevoit sa paraseasca Dinamo Zagreb, presupun ca urmatorul pictorial in Playboy al sotiei sale va reprezenta un mare succes, chestie care va mai echilibra bugetul familiei.

Oricum raman cateva intrebari. De pilda, daca tot a facut-o pe terenul de fotbal si cu nocturna aprinsa, atunci de ce a facut-o tocmai la mijlocul terenului si nu in punctul de la 11 m?

Apoi, pe de alta parte, daca aceasta este fantezia unui fotbalist, atunci care ar putea fi fanteziile altor profesionisti? Cu oamenii care lucreaza in birouri este clar, plictisitor de clar. Dar ma intreb cu groaza ce fantezie poate avea un electrician de inalta tensiune sau - Doamne fereste! - un gunoier. Oare oamenii astia si-ar urca femeile pe stalpi sau le-ar duce la groapa de gunoi a orasului???

Politetea ucide!


Pe lista exceselor ce reprezinta o amenintare la adresa vietii voastre ar trebui sa adaugati si politetea. Adica puneti-o undeva alaturi de tigari, grasimi, alcool, E-uri si munca!

Serios, eu asta se deduc dintr-un studiu efectuat de David Savage, de la Queensland University of Technology, si citat de BBC. Potrivit acestui specialist in economie comportamentala (sau cum s-o fi traducand meseria unui "behavioural economist"...), multi gentelmani de pe Titanic ar fi facut pasul spre taramul cu lumina si verdeata din prea multa politete.

In opinia sa, englezoii cei plicticos de politicosi au facut prostia de a sta cuminti la cozile formate pentru urcarea in barcile de salvare. Marea grija a domnilor a fost sa acorde prioritate femeilor si copiilor. Dupa care li s-a parut jenant sa se inghesuie si ei in barci ori sa sara peste bord cu un butoi in brate.
Mai mult, dupa ce si-au vazut nevestele si odraselele salvate, gentlemanii s-au retras elegant in spatele vaporului spre a fuma o tigara, a bea un pahar si a face conversatie. Ca sa nu existe riscul vreunei confuzii, precizez ca toate acestea se petreceau in vreme ce Titanicul se scufunda. Si uite asa s-au inregistrat 1.500 de victime.

Insa cel mai distractiv detaliu al studiului citat mi s-a parut a fi observatia ca americanii ar fi avut mai multe sanse de supravietuire pe Titanic, pentru ca sunt mai individualisti decat britanicii. Care britanici sunt mai inclinati sa fie gentlemani. Concret, m-a umflat rasul la imaginea unui Titanic plin cu romani!

21 ianuarie 2009

Ce nu face o criza imobiliara rezolva primaria


Se spune ca, atunci cand este sa iti mearga prost, gasesti cuie peste tot. Dar sa iti gasesti casa demolata e cam mult. Parerea mea!

E rar, dar se intampla. A patit-o Eric Roslonski, din Detroit, informeaza DetNews.com. Nefericitul cumparase in 2005 o casa in paragina si, la putin timp dupa aceea, a aflat ca a fost trecuta pe lista de demolari a primariei. In consecinta, omul nostru a investit 30.000 de dolari pentru a o renova. Ideea lui era simpla: renoveaza, informeaza primaria, scapa de demolare, apoi fie vinde casa, fie o inchiriaza.

Ghinion, angajatii primariei au omis sa il scoata de lista de demolari. Asa se face ca, in 2006, Eric Roslonski s-a trezit ca are o casa mai putin. Si uite-l ca se mai judeca si acum cu Primaria. Sa speram pentru el ca nu se vor judeca impreuna fericiti pana la adanci batraneti!

20 ianuarie 2009

Dezalcoolizare cu surle & trambite


Nu stiu cum sunt altii, dar eu - vorba poetului, "cand o fi sa mor" -, voi fi perfect dezinteresat de fanfare.

In schimb, daca ma va musca vreodata filoxera si voi o vira binisor pe ulei, chiar as avea o problema cu fanfarele. Nu de alta, dar am vazut ce se intampla in Belarus. Acolo, daca te-ai scapat la bautura, fanfara te mananca!

Spun toate acestea pentru ca am vazut in presa romaneasca o stire pe care m-am incapatanat sa o gasesc si in original. Am dat peste ea pe Naviny.by si se vede treaba ca e pe bune! Acolo, la Minsk, chiar s-a intamplat.

Concret, politia a urcat intr-un autobuz vreo 35 de cetateni care sunt buni prieteni cu votca si i-a dus la dezalcoolizare. Dar nu oricum, ci cu surle si trambite. Adica nici mai mult si nici mai putin decat cu fanfara! In timpul glorioasei calatorii, pasagerii au fost serviti cu cate o cutie de kefir. Bussines class, nu alta, asa-i?

Eh, cu toate acestea, cand mi se va acri definitiv de Romania, promit ca numai in Belarus nu voi emigra. Si nu de alta, dar se zice ca sentimentul dezradacinarii poate duce la alcoolism, chestie care se lasa cu fanfara. Iar eu suport fanfara doar pe ultimul drum. Am zis!

Misterioasa legatura dintre portofel si orgasm


Cercetatorii britanici lovesc din nou si, potrivit unui studiu citat de Telegraph, marimea chiar conteaza atunci cand ajungeti in pat. Stati, nu va ganditi la cine stie ce, pentru ca este vorba despre marimea... contului din banca!

Domnilor, daca v-ati inchipuit ca portofelul isi face treaba doar pana ajungeti cu o femeie in dormitor, se pare ca v-ati inselat. Portofelul conteaza chiar dupa aceea, desi l-ati lasat in pantalonii aruncati pe unde s-a nimerit.

Cel putin asa pretinde Dr Thomas Pollet de la Newcastle University. In opinia lui, femeile cu parteneri bogati au parte de cele mai multe orgasme. Teoria acestui expert in psihologie arata ca fenomenul in discutie ar tine de o adaptare evolutiva a femeilor la nivelul creierului. Acesta ar tinde, zice el, sa realizeze o discriminare intre barbati in functie de inzestrarea lor... financiara, declansand astfel orgasm dupa orgasm, daca au de a face cu bogati.

Ma rog, fara nici un fundament stiintific, eu as fi zis altceva. Plecand de la premisa ca nu mai sunt nevoite sa munceasca, femeile care se combina cu barosani au mai mult timp liber si riscul ca ele sa se plictiseasca e destul de mare. De aceea, de plictiseala si/sau de neglijate ce sunt, inclin sa cred ca unele dintre ele au cu adevarat parte de mai multe orgasme. Asta pentru ca in ecuatie este loc de mai multe necunoscute.

Cu riscul de a da dovada de un empirism cras, voi spune ca necunoscutele ce rezolva ecuatia numarului exagerat al orgasmelor femeilor cu parteneri bogati pot fi: antrenorul de fitness, soferul, bodyguard-ul, bucatarul, gradinarul, instalatorul, baiatul de la cablu, baiatul care aduce pizza, grajdarul, vecinul de vizavi, cel mai bun prieten al sotului sau orice alt binevoitor.

15 ianuarie 2009

Nu-ti mai bate femeia, pocneste-i doar estrogenii!


Savantii americani, la fel ca si cercetatorii britanici, au bunul obicei de a comite din cand in cand cate o descoperire cruciala pentru omenire. Ultima pe ziua de azi ii apartine Dr. Kristina Durante, de la Universitatea din Texas.

In urma unor studii laborioase, doamna mai sus amintita a aflat de ce isi insala barbatii femeile frumoase, informeaza The Frisky. In opinia ei, acestea o fac din cauza excesului de estrogen, un hormon feminin. Asta spre deosebire de cele urate, care n-ar suferi de acest exces.

Mai sa fie!

Sincer, eu credeam ca e ceva mai simplu. Adica as fi fost gata sa jur ca femeile frumoase isi insala partenerii pentru simplul motiv ca au mai multe oportunitati, vor si le place. Evident cu amendamentul ca exista destule care se pastreaza si sufera pentru cine stie ce idiot incapabil sa le pretuiasca. Nu mai zic, banuiam ca exista si tipe beton, suficient de inteligente si de multumite de sotul sau prietenul lor, incat sa nu riste sa-l piarda.

Cat despre cele urate, adica mai sarace in estrogen, dupa cum pretinde doamna doctor Kristina Durante, eu imi inchipuiam ca ele au ocazia ceva mai rar. Si, mai credeam eu in nestiinta mea, chiar si urata cu draci, o femeie tot isi insala barbatul daca asta vrea.

Cand colo, ce sa vezi? Este estrogenul, bata-l vina! Eh, daca asa zice o savanta americana, inseamna ca s-a dovedit stiintific, nu?

10 ianuarie 2009

Marimea conteaza! Dar nu cea de la pantofi...


Contrar asteptarilor pe care le-ati putea avea citind titlul mai sus, nu este vorba despre barbati, ci despre femei!

Ei bine, da, conform unor cercetatori britanici citati de The Sun, marimea conteaza inclusiv in cazul femeilor. Si, ca sa nu las loc de confuzii, precizez ca ma refer aici la marimea hainelor pe care le poarta.

In treacat fie spus, nu ma pot abtine sa nu aduc un omagiu traducatorilor de mana a 14-a, care au priceput complet aiurea din stirea citata. Ei au ramas cu ideea cum ca femeile care poarta 38 la pantofi ar avea o viata sexuala mai activa decat cele care poarta 42. Este o eroare care aproape a facut turul presei romanesti. As vrea sa pot zice ca nu asta conteaza, dar conteaza. Desigur, pentru cine tine la rigoarea informatiei si, eventual, pentru cine are pretentii la o traducere corecta, ca sa nu mai zic de o conversie OK a unitatilor de masura.

Revenind, in cazul femeilor, marimea conteaza atunci cand vine vorba despre haine si nicidecum despre marimea pantofilor.

Mai precis, cu cat este mai mare (repet, marimea hainelor!), cu atat este mai descurajanta povestea. Ma rog, asa sustine un studiu, potrivit caruia femeile mai plinute, adica cele care intra in cabina de proba cu niste haine mai largi, se priveaza de anumite placeri. Culmea, nu pentru ca aceste placeri nu le-ar fi la indemana, ci pentru ca - pur si simplu - nu le place sa fie privite. De ce? Ei bine, pentru ca nu le place ceea ce vad ele in oglinda!

Asadar, pentru cititorii de ziare proaste, tineti minte ca marimea care conteaza n-are absolut nici o legatura cu numarul de la pantofi!

Adio casti de protectie din bostani!


Nu stiu cum e pentru voi, dar am vesti proaste pentru motociclistii din Nigeria. Adica nu proaste, ci foarte proaste... Si chiar imi pare rau pentru toti umblatorii pe doua roti de acolo, carora le-au cam apus vremurile bune.

Mai exact, potrivit Telegraph.co.uk, acestia nu mai pot fenta regulile de circulatie punandu-si pe cap un surogat de casca de protectie, manufacturata dintr-un bostan. Asta in conditiile in care nu mai merg nici tiagaile sau oalele legate cu o sfoara petrecuta pe sub barbie.

Ghinion, asta se intampla pentru ca asa au hotarat autoritatile locale, care au dorit sa puna la punct in special conducatorii de taxiuri-motociclete, foarte la moda in aceasta tara.

Nu vreau sa cobesc, dar ma tem ca, mai devreme sau mai curand, Nigeria va deveni si ea o tara europeana. Apoi, atunci sa-i vad eu pe nigerieni cum isi asomeaza porcul!

Industria porno cere o gura de... oxigen. De la stat!


E clar, chiar traim vremuri grele! Nu cred sa se fi vazut o recesiune mai recesiune decat cea de acum. Si cea mai buna dovada in acest sens consta in faptul ca industria porno a ajuns sa ceara ajutor de stat. Evident, in Statele Unite, nu in Romania!

Potrivit MSNBC, doi dintre liderii incontestabili ai sectorului XXX au cerut nu mai putin de 5 miliarde de dolari pentru sustinerea industriei care furnizeaza... furnizeaza... Ei, hai sa nu detaliem ceea ce stie toata lumea!
In fine, ideea este ca, asa cum a acordat ajutoare sectorului bancar sau industriei auto, Congresul ar trebui sa sprijine si producatorii de pornografie. Cel putin asta sustin doi oameni celebri din bransa, anume Larry Flynt si Joe Francis.

Celebrul fondator la revistei Hustler, Larry Flynt, nu se jeneaza absolut deloc si este, asa cum il stim, foarte explicit. In opinia sa, faptul ca vanzarile de DVD-uri XXX au scazut cu 22% arata ca poporul american, lovit serios de criza, are nevoie de o revigorare serioasa a apetitului sexual. Iar o gura de oxigen acordata in acest sens industriei porno, mai precis una in valoare de 5 miliarde de dolari, ar fi cel mai potrivit lucru!

Dragoste pana la rinichi


Ca dragostea este oarba nu mai este un secret pentru nimeni. Insa, acelasi sentiment te face sa iti pierzi nu doar ochii. Tot din dragoste, poti sa iti pierzi si un rinichi. Exact asta a patit un american din Long Island, relateaza BBC.co.uk.

Pe scurt, chirurgul Richard Batista a fost extrem de fericit cand, in 2001, dupa 11 ani de casnicie, si-a donat un rinichi iubitei sale sotii. Frumos din partea lui, nu? Ba chiar onorabil, am putea zice. Si foarte laudabil, bla-bla-bla.

OK, dar hai sa trecem la miezul problemei. Distinsa doamna Batista, purtatoare a unuia dintre rinichii domnului Batista, a decis in 2005 ca e mai bine sa depuna actele de divort. Dar, multumita avocatilor ambelor parti, divortul a fost lung si anevoios. Si inca nu s-a incheiat. De ce oare?

Ei bine, domnul Batista, considerandu-se inselat, umilit si abandonat, isi cere rinichiul inapoi. Si, daca o reimplantare este ca si imposibila din punct de vedere medical, el pretinde sa primeasca 1,5 milioane de dolari, adica fix contravaloarea organului, dupa cum apreciaza el. Asta si pe motiv de ciuda ca nu mai are voie sa isi vada cei trei copii.

Concluzionand, putem considera in continuare ca este minunat sa iti daruiesti inima. Dar metaforic vorbind! Cat despre rinichi... Eh, sa vedem cum, in caz de Doamne fereste, il impartiti la partaj, alaturi de apartament, mobila, bibelouri, cratiti si mileuri!

Prounca nr. 11b: cand furi, sa nu te incalti cu adidasi rosii!


Din stirea "Jaful pe intelesul tuturor (mai putin al unora)", am inteles ca furtul este o chestiune relativ complexa, care necesita o bruma de abilitati ce ne duc cu gandul la conceptul de inteligenta. Confirmarea ca lucrurile stau intr-adevar asa o avem dintr-o alta stire, de pe Ananova.co.uk.

Rezumand, avem de a face cu o relatare despre un sarb care a comis cu succes un jaf armat asupra unei banci, pe care a vaduvit-o de frumoasa suma de 35.000 de euro. Pana aici ati urmarit partea frumoasa a povestii. Partea idioata abia acum urmeaza.
Functionarii bancii nici nu si-au revenit bine din soc ca, la putin timp dupa jaf, s-a prezentat la ghiseu un cetatean dornic sa isi achite cat mai degraba niste rate restante. Ati ghicit, era vorba despre spargatorul care actionase cu putin timp inainte. Desi nu mai avea cagula de regulamentara, angajatii bancii l-au recunoscut dupa statura si, mai ales, dupa inconfundabilii sai adidasi rosii!

Nu, n-are absolut nici un rost sa ne intrebam de ce omul nostru n-a avut rabdare pana a doua zi, ca sa isi plateasca ratele restante. De asemenea, nu conteaza nici de ce nu s-a dus la alta sucursala a aceleiasi banci.

Important este doar sa ne intrebam relaxati: de ce jefuiesti o banca purtand adidasi rosii si te intorci la locul faptei cu aceleasi incaltari ce sar atat de mult in ochi? De ce, oameni buni? De ce?

4 ianuarie 2009

Rusii se jura ca nu mai duc pahar la gura


Am vaga impresie ca expresia "a bea ca un polonez", consacrata de francezi (pe limba lor "boire comme un polonais"), le incalzeste rusilor sufletele aproape la fel de mult ca o votculita. In treacat fie spus, traiesc cu banuiala ca 1 votculita = min. 500 gr. Dar sa trecem peste asta, pentru ca nu ii suspectez pe bautorii profesionisti din Rusia ca ar cunoaste prea multe rafineturi in materie de proverbe ale limbii franceze.

Revenind, rusnacilor le tresare orgoliul lor national - e drept, uneori cam greoi... - atunci cand aud spunandu-se despre altii ca beau ca spartii. Probabil pentru ca asta ii face sa se simta mai bine, adica ii deranjaza mai putin. Ca de pilda, pe medicul-sef al Rusiei, care este citat de Telegraph.co.uk zicand ca apetitul rusilor pentru alcool ar fi un mit.

Daca n-ati murit inca de ras, cititi mai departe!

Ah, nu stiati ca Maica Rusie are un medic-sef? Ei bine, are unul, iar acesta, va rog!, nu trebuie confundat cu ministrul sanatatii. Actualul ocupant al acestui post, Evgheni Briun, sustine sus si tare cum ca povestile despre consumul de vodca al rusilor ar fi perfect neadevarate si ca ele si-ar avea originea in relatarile de pe front, pe cand soldatii erau imbatati, ca sa nu bage de seama ca misiunea lor este de fapt aceea de a fi carne de tun.

Mai conteaza ca, la ora actuala, consumul mediu anual de alcool pe cap de locuitor in Rusia este de 15 litri? Si, pentru a avea un sistem de referinte minimal, precizez ca englezii trag la masea doar 11,2 litri de pe an, in vreme ce americanii se fac de rusine drojdind numai 8,4 litri.

Asa ca, hai noroc! Hm!... Oare cum s-o fi zicand asta pe limba lui... lui... aaa... Tolstoievski?

Ac pentru cojocul cainelui depresat!


Cine nu are catel sa isi cumpere! Si, daca are unul, este extrem de important sa stie ca, la nevoie, exista antidepresive si pentru acesta.

Ce va mirati asa? Cum? N-ati mai vazut caini cu tulburari obsesiv-compulsive? Toata lumea stie care sunt simptomele: isi ling labele cam mult, isi rod ghearele aparent necontrolat si, nu in ultimul rand, latra de-aiurea. Ba, potrivit unei stiri trasnite recente, unii mai si mananca tigari, pe care si le cumpara singuri de la tutungerie!

In sfarsit, ideea este ca pentru toate aceste probleme exista medicamente. Create initial in Statele Unite, ele au ajuns de curand si in Europa, cap de pod fiind Marea Britanie, ne da de veste Telegraph.co.uk.

Sa ne intelegem: eu insumi fiind o jigodie, nu pot sa raman insensibil la suferintele psihice ale cainilor. Dar, va reamintesc ca pentru catei exista deja stilisti de par, modisti, manicuristi, hotelieri, transportatori si multi alti afaceristi care traiesc de pe urma slabiciunii oamenilor pentru prietenul omului.

Drept pentru care imi rezerv dreptul de a ma declara destul de rezervat fata de aceasta noua si minunata descoperire a stiintei, adica antidepresivele pentru caini. Astept cu nerabdare sfintirea primului cabinet de psihanaliza canina! Evident, cu benevola si marinimoasa contributie a unui consistent sobor de preoti.

Norocul te loveste cand nu te astepti, uneori cand nu mai conteaza


Totdeauna am fost un fan al zicalei "Prost sa fii, noroc sa ai!". Numai ca o intamplare recenta, petrecuta pe undeva prin Connecticut, ma face sa cred ca zicala in discutie trebuie actualizata. In versiunea ei 2.0, dupa umila mea parere, aceasta ar trebui sa sune cam asa: "Prost sa fii, noroc sa ai, dar - atentie! - in timp util!".

Primul care s-ar fi bucurat de aceasta modificare ar fi fost venerabilul Donald Peters, de locul lui din Danbury. Acum este insa prea tarziu, din pacate, inteleg eu dintr-un articol publicat pe NewsTimes.com.

Acest Donald Peters a fost foarte inspirat cumparand doua bilete de loterie, unul dintre ele chiar castigator. In schimb, a fost extrem de neinspirat obosindu-se sa faca un atac de cord in aceeasi zi.
Dar inspirata a fost si sotia lui, adica actuala vaduva Peters, care a verificat numerele, alegandu-se astfel cu frumoasa suma de 10 milioane de dolari. Si la fel de neinspirata a fost si ea incasand banii acestia cu titlul de bafta raposatului abia la 78 de ani.

In consecinta, sugestia mea este sa le urati in continuare celor dragi sa ii loveasca norocul, dar cu precizarea ca nu in ultima curba, mai exact curba efectuata in mod obisnuit de catre cei care tocmai dau coltul.

Record mondial: o jumatate de litru de ketchup in 39 de secunde


"Sa batem recorduri si sa ne bucuram!". Cam acesta pare a fi sloganul sub care isi traieste viata indian de 67 de ani. Ultima lui isprava, zice Daily Mail, consta in a bea cu paiul o sticla de ketchup de 490 de grame in numai 39 de secunde. Curata sugativa omul asta, as zice!

Oricum, acesta este numai unul dintre cele 19 recorduri mondiale gratie carora a intrat de tot atatea ori in Guinness Book of World Records. Printre altele, el s-a dovedit in stare sa ridice din cubulete de zahar puse unul peste altul un turnulet de 162,5 cm, precum si sa mearga pe scuter fix 1001 ore.

Insa cel mai tare record al lui ramane, indubitabil, acela de a fi devenit tatal celui mai batran adoptat din lume, mai exact al cumnatului sau, pe care l-a infiat pe cand acesta avea frumoasa varsta de 64 de ani.

Hotarat lucru, Har Parkash chiar a avut toate motivele sa isi schimbe numele. Astfel, el se numeste acum Guiness Rishi, ceea ce s-ar traduce prin Inteleptul in materie de recorduri omologate de Guiness.

Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine acest om teribil de determinat a reusit sa ma motiveze. De maine promit ca ma antrenez sa stabilesc un nou record mondial la amestecat cu lingurita in ceai!