Din stirea "Jaful pe intelesul tuturor (mai putin al unora)", am inteles ca furtul este o chestiune relativ complexa, care necesita o bruma de abilitati ce ne duc cu gandul la conceptul de inteligenta. Confirmarea ca lucrurile stau intr-adevar asa o avem dintr-o alta stire, de pe Ananova.co.uk.
Rezumand, avem de a face cu o relatare despre un sarb care a comis cu succes un jaf armat asupra unei banci, pe care a vaduvit-o de frumoasa suma de 35.000 de euro. Pana aici ati urmarit partea frumoasa a povestii. Partea idioata abia acum urmeaza.
Functionarii bancii nici nu si-au revenit bine din soc ca, la putin timp dupa jaf, s-a prezentat la ghiseu un cetatean dornic sa isi achite cat mai degraba niste rate restante. Ati ghicit, era vorba despre spargatorul care actionase cu putin timp inainte. Desi nu mai avea cagula de regulamentara, angajatii bancii l-au recunoscut dupa statura si, mai ales, dupa inconfundabilii sai adidasi rosii!
Nu, n-are absolut nici un rost sa ne intrebam de ce omul nostru n-a avut rabdare pana a doua zi, ca sa isi plateasca ratele restante. De asemenea, nu conteaza nici de ce nu s-a dus la alta sucursala a aceleiasi banci.
Important este doar sa ne intrebam relaxati: de ce jefuiesti o banca purtand adidasi rosii si te intorci la locul faptei cu aceleasi incaltari ce sar atat de mult in ochi? De ce, oameni buni? De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu